Renumitul instrumentist a primit, in urma cu cateva zile, din partea conducerii Casei de Cultura a Sindicatelor din Zalau o placheta pentru bogata activitate, sustinuta, timp de 41 de ani, in slujba promovarii folclorului salajean. Emil Barz a aratat ca nu doreste sa se retraga din activitate, ca spectacolul la care a participat de Ziua Nationala a Romaniei nu a fost ultima sa prezenta scenica la acest gen de manifestari, ci a sustinut ca intentioneaza sa deschida o scoala particulara de vioara,
pentru toti iubitorii muzicii si ai acestui instrument cu coarde.
Reporter: 41 de ani ati incantat nu doar salajenii cu un impresionant repertoriu, ci foarte multi romani de pretutindeni. De unde a inceput acest drum artistic?
Emil Barz: Principalul reper al inceputului de drum este ziua de 28 august 1970, cand s-a infiintat Orchestra Mesesul de pe langa Uniunea Generala a Sindicatelor din Zalau. Atunci am intrat pe postul de instrumentist la vioara, prin concurs. A fost un examen important, daca tinem cont ca din juriu faceau parte maestrul Ionel Budisteanu si dirijorul Mitin Variesescu.
Rep.: Ne-ati povestit ca Mesesul a reprezentat una dintre cele mai frumoase perioade din cariera dumneavoastra artistica…
E.B.: In timp, pana in anul 1987, cu aceasta orchestra am avut mari realizari artistice, nu doar prin prezentele in nenumarate spectacole in judet si in principalele orase din tara, ci si prin inregistrarile facute. Este vorba in primul rand de discul Electrecord, realizat impreuna cu sotia mea Elena Moldovan Barz-solista. A mai aparut in perioada anilor 80 un disc, precum si un film cu Nunta din Salaj. Discul a fost realizat pentru iubitorii de folclor din America si Europa Occidentala, iar filmul a fost turnat in satul Bulgari, regizor fiind Ioan Filip. Un alt disc de mare succes a fost Nunta din Alunis, urmat de cel cu Obiceiuri de nunta realizat impreuna cu solistii orchestrei. Ultimul disc Electrecord a fost realizat alaturi de Sava Negrean Brudascu. Aceasta orchestra, despre care unii spuneau ca este o adunatura, a fost cea care a pus in scena o sumedenie de lucruri deosebite, cea care are toate discurile mentionate, cea care a rasfatat publicul, precum ar fi facut-o cei mai mari rapsozi.
Rep.: Ati fost cunoscut in Europa atat ca interpret, cat si ca profesor-mesager al cantecului romanesc…
E.B.: Intr-adevar, in 1990, am sustinut un curs de folclor la Asociatia Culturala Ateliere din Paris, la care au participat elevi, studenti, doctori, ingineri, iubitori de folclor romanesc. Prezenta mea in orasul luminilor a fost posibila cu implicarea lui Genovieve si a coregrafului Anghel Duscas, care preda in acea perioada dans popular romanesc in Franta.
Rep.: Care a fost parcursul artistic ulterior?
E.B.: Am avut o perioada aparte, cand am lucrat pe santier, iar mai apoi, dupa 1987, am ajuns la Intreprinderea de Tevi. Aici s-a infiintat o orchestra si un ansamblu de cantece si dansuri populare in care am activat pana in 1991. O perioada am fost si la Scoala Populara de Arta, iar din 1995, mai precis din 1 februarie, am activat la Ansamblul Porolissum. Bazele acestei formatii au fost puse de Dinu Iancu Salajanu, impreuna cu profesorul Ioan Chezan si Sidor Lacatus. Am fost invitat sa fac parte din ansamblu, avand in vedere activitatea profesionista si anii in care am interpretat folclor salajean. Ne-am mutat, la un moment dat, la Casa Oraseneasca de Cultura, unde functiona o formatie de amatori. Personal, am intampinat unele oprelisti si chiar am fost amenintat sa fiu dat afara din formatie pentru ca aveam opinii prin care sustineam binele profesional, respectarea traditiilor si includerea in repertoriu a pieselor specifice din toate subzonele folclorice ale judetului.
Rep.: Promovarea autenticului a fost singurul motiv care v-a pus in pericol postul?
E.B.: In anul 2002, o comisie de examinare, impreuna cu acei nechemati, au facut presiuni asupra primarului Iuliu Nosa. Rezultatul a fost excluderea din ansamblu a lui Valeriu Buciu, unul dintre cei mai mari coregrafi ai tarii, care avea in spate 45 de ani de activitate. Au mai fost indepartati taragotistul Gica Damian si Alexandru Lacatus (contrabas), care au ajuns colaboratori ai lui Furdui Iancu. Eu cu o colega am scapat ca prin urechile acului, pentru ca i-am spus primarului ca am 32 de ani de activitate si ca ma numar printre cei care au contribuit la infiintarea orchestrei Mesesul. Primarul si-a dat seama ca a fost influentat gresit si si-a reconsiderat pozitia fata de mine. Sunt convins ca adevarata explicatie a felului in care am fost tratat in acea perioada rezida in faptul ca l-am ajutat pe profesorul Teodor Ciobanu sa infiinteze o orchestra de copii pe langa Ansamblul Columna.
Rep.: Pana la urma, folclorul autentic salajean a avut castig de cauza.
E.B.: Cu toate ca la inceput am incercat sa facem propaganda folclorului salajean, toti cei care am venit de la orchestra Mesesul, am fost tratati cu nepasare. Vazand ca ni se spune mereu ca astfel de idei sunt invechite si ca pot fi oricand dat afara din servici, m-am inscris in PNL, ca sa ma protejez. In ultimii ani, am avut mari realizari cu Ansamblul de Copii Columna, unde coregraful Marin Hosu a acceptat sa promoveze autenticul si a dorit sa colaboreze cu mine. Sper, acum, ca noua conducere sa se implice in apropierea (fara fatarnicie) a celor implicati in activitatea culturala, in sustinerea valorilor autentice din muzica si dansul popular salajean.
